Poezii deosebite despre cai

Caii Liberi - Victor Socaciu

Caii Liberi - Victor Socaciu

În galop prin viața mea
Ei străbat un drum de rai
Și nu-mi pot imagina
Lumea asta fără cai.

Caii liberi alergând
Neloviți de bici și fier,
Cerul trag peste pământ
Și pământul trag spre cer.

Când se-aud din zări venind
Ninge pe pământ cu flori,
Caii sunt ca un colind
Caii sunt nemuritori.

Prin lumină ascultați
Caii liberi fără șei,
Și de rouă-nrourați
Trec ușor ca niște zei.

Și cum trec cu coama-n vânt
Zei puternici și cuminți,
Parcă vin de dedesubt
Dintr-un sat de la părinți.

Cine n-a știut păstra
Caii liberi peste veac,
Are inima mai grea
Și-i la suflet mai sărac.

Luminează pe pământ
Mersul lor voievodal,
Caii liberi nu se vând
Caii sunt un ideal.

Prin lumină ascultați
Caii liberi fără șei
Și de rouă-nrourați
Trec ușor ca niște zei

El-Zorab -  George Coșbuc

El-Zorab - George Coșbuc

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- "Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.

- "O mie de ţechini primeşti?
- "O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum! -

El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.

Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!

Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!

Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!

Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi -
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?

Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate,-odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa-te-vor flămând!

Şi te vor bate,-odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!...
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!

Se-ncruntă paşa: - "Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!

- Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?

Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept şi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.

Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc -
Ce bine-mi poţi tu da?

Dă paşa semn. - "Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind -
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi...

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- "Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

Cumpăr.. - Dumitry Matcovschi

Cumpăr.. - Dumitry Matcovschi

Cumpăr, cine vinde
cal de călărie?
Să-l hranesc din palma
și din pălărie!
Dar să fie calul
bidiviu de rasă.
Și țintat în frunte
cu o stea frumoasă!
Și să aibă calul
coama împletită,
și să știe-a bate
dulce din copită.
Și la fel să știe
a mă scoate-n lume
repede ca gândul
și dansând anume.
Și la fel să știe
a-și iubi stăpânul,
ca-n povestea ceea
cu Harap și spânul.
Cumpăr, cine vinde
cal de călărie?
Să-l hrănesc din palma
și din pălărie!
Cumpăr, cine vinde?

Calul-minune -  Grete Tarler

Calul-minune - Grete Tarler

Cu copite de alune
Cu potcoave de ghiudem
Și cu lacrimi de bem-bem,
Tot sărea năbădăios,
Întorcea casa pe dos,
Ba spărgea o farfurie,
Ba-ncurca o draperie,
Ba sărea pe un perete
Crezând că e un cal verde,
Tropăia pe un dulap,
Ne scula cu noaptea-n cap,
Bătea tactu-ntr-un castron
Cu un băț de macaron;
Într-o seară, năzdrăvanul
A escaladat pianul:
“Ce șosea alba și neagră!
Ia să vad eu, cum se-aleargă?”
Însă trapul pe șosea
Cu un cantec răspundea:
“Fii cuminte, măi căluț!
Sunt pian, nu sunt căluț!
Mai văzut-am eu cai brezi
Încurcați printre diezi
Mai văzut-am mototoli
încurcați printre bemoli!”
Cum fugea mânzul nițel
Se-auzea un cântecel;
Înapoi sau înainte
Se-auzea tot “fii cuminte!”
De-atunci mânzul năzdrăvan
Sare numai pe pian.

Doamne, dacă-mi ești prieten - Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi ești prieten - Spiridon Popescu

Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum te lauzi la toți sfinții,
Dă-i în scris porunca morții
Să-mi ia calul, nu părinții.

Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum te lauzi la toți sfinții,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu părinții.

Doamne, dacă-mi ești prieten,
N-asculta de toți zurliii,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi ești prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum susții în gura mare,
Moaie-ți tocul în cerneală
Și-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morții,
Când și-o ascuți pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Și să lase-n viață calul.

Calul - Mihaela C.D.

Calul - Mihaela C.D.

Simbol al forței poartă o văpaie
Stăpân ,puternic și plin de grație
Vibrându-i unda vieții-n vâlvătaie
E foc, e spirit și e joc de echitație

Plimbându-și coama cu eleganță
El aleargă rapid precum un bolid
Ființă nobilă ce-ți face reverență
Și-ți știe înfierbânta al inimii fluid

Ochii săi mari sunt limpezi râuri,
Inteligent, are spirit convingator
Aleargă elegant chiar și în frâuri
Din nechezat, știi că-i învingător.

Dor de Cai - Mircea Micu

Dor de Cai - Mircea Micu

Eu sunt copilul ce visează
În orice noapte numai cai.
Sălbatici nărăvaşi şi tineri
Trecând spre mine în alai.Coamele lungi, electrizate,
Îmi lasă dâre pe obraz
Şi când nechează se-nfioară
Foşnind pădurile de brazi.

Aburul lor din nări brumate
Închipuie sub geam stafii.
Ei sunt uitarea amânată,
Sufletul foştilor copii.

Îi văd în beznă nopţii mele
Cu insomnii fără temei
Şi mi-e atât de dor de dânşii
Cum numai grecilor de Zei.

Bucuria de a trăi - Fenechiu Marian

Bucuria de a trăi - Fenechiu Marian

Și plouă iar la geamul meu
Când noaptea ușor se lasă,
Zăresc un cal sub curcubeu
Și dorul mă apasă...

Azi caii mi-au bătut în geam
Strigându-mă afară,
Visam sau doar mă amăgeam
Ca-n vis o să-mi apară?!

Când nu îi mângâi într-o zi
Prin somn îmi galopează,
Și dintr-o dată mă trezii
Că noaptea-mi luminează

E dor, e boală sau e viciu?
Eu mă întreb în noapte...
Le simt mirosul, un deliciu
Ce mă cuprinde-n șoapte

Voi ce-ați simțit mirosul de sudoare
A unui cal semeț ce-aleargă în galop...
Puteți să-l mai uitați vreodată oare
Sau să nu mai vreți în șa deloc?!

Când ești pe cal, ești orizontul
Ce înfrățește cerul cu pământul,
Alergi pe el mai repede ca glonțul
Vibrezi ca arcul și-n plete-ți bate vântul

Off, voi nu știți aceste lucruri diafane
De nu ați fost purtați de cai,
Petreceți-vă viața cu activități banale
Nu veți gusta aici un colț de rai.....

Iar celor care încă se întreabă
Cum este ca să călărești,
Îi rog să-n calece de grabă
Să guste bucuria din povești!

Odă calului - Ronald Duncan

„Odă calului” - Ronald Duncan

Unde în această lume putem găsi
nobilitate fără infatuare,
prietenie fără invidie,
sau frumuseţe fără vanitate?

El serveşte fără servilism
Și luptă fără să simtă duşmănia.
Nu e nimic mai puternic şi mai puţin violent,
nu e nimic mai rapid şi mai răbdător.

Trecutul lumii s-a petrecut pe spinarea lui.
Întreaga noastră istorie este hărnicia lui.
Suntem moştenitorii săi
Și el este moştenirea noastră.

Doamnelor şi domnilor, Calul!

Nu ai cum să îmblânzești aceste animale, tot ceea ce poți să faci e doar să le înțelegi mai bine. Phil West